… și al cozilor de mătură.
Ca în orice plan bine făcut, unde nu se lasă loc de surprize, s-a calificat cine a trebuit.
Felicitari dibacilor organizatori, dar şi FRH, care, deşi este în măsură să o facă, amână de la an la an să se implice până la nivelul de minihandbal în competiţiile de copii.
PS: postarea de mai sus nu este o scuză pentru prestaţia noastră la acest turneu. Am pierdut pe mana noastră pentru că nu am ştiut să ne gestionăm avantajele de pe teren. Asta nu înseamnă că trebuie să trecem cu vederea maniera prin care s-au desemnat laureatele acestui turneu. Dimpotrivă, este manifestul nostru pentru a determina Federaţia Romană de Handbal să se implice cu ceva mai mult decât recomandările privind marimea mingilor de joc.
Ni s-a alaturat cu mai putin de un an in urma si ne-a incantat de la prima vedere, debordand de energie si dorinta de a imblanzi micuta minge de handbal. Din punctul nostru de vedere, Andreea nu este doar un copil deosebit ci este un lider innascut si un exemplu de urmat pentru ceilalti. Suntem mandri ca am cunoscut-o si ca am avut sansa de a lucra impreuna, chiar daca pentru un timp atat de scurt. Din pacate, drumurile noastre se vor separa curand, Andreea urmand sa-si construiasca un destin frumos departe, mult prea departe de noi, in indepartata Australie. Poate ca ceea ce a inceput alaturi de noi o va ajuta sa se adapteze mai usor unui stil de viata complet nou, iar viata sportiva va fi continuata intr-o forma sau alta.
